Mânăstirea „Sfânta Elena de la Mare”, Costinești

Mânăstirea „Sfânta Elena de la Mare”, Costinești

Singurul lăcas cu ”dublă vindecare”, aflat la malul mării!

 

Mânăstirea este amenajată la doar 50 metri de mare.

Mânăstirea se află la 3 kilometri de stațiunea Costinești. Accesul se face din centrul comunei  și  continuă pe Drumul Comunal DC4, Str. Mănăstirii nr 141A.

Reînfiinţată la data de 14 mai 1996, aceasta poartă hramul ,,Sfinţilor Împăraţi Constantin și Elena

Înființarea și construirea Mănăstirea Sf. Elena de la Mare a fost posibilă datorită mamei regelui Mihai, principesa Elena. Aceasta donează în anul 1921 aproximativ 100 de hectare de pământ la malul Mării Negre pentru a se ridica o mănăstire care să poarte hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, această mănăstire avea să poarte numele de Mănăstirea Sfânta Elena. Biserica Mănăstirii “Sfânta Elena de la Mare” adăpostește moaște ale Sfântului Nifon, Patriarhul Constantinopolului și ale Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, județul Tulcea.

Chiar dacă de multe ori liniștea izbitoare a acestui schit este în contrast cu agitația și gălăgia stațiunii tineretului, Schitul Sfânta Elena este căutat de o mulțime de turiști care doresc câteva momente de comuniune cu divinitatea.

Prima mențiune a acestei mănăstiri apare în anul 1934, atunci se pomenește despre Mănăstirea Sfânta Elena de la Mare, iar episcopul Gherontie al Constanței amintește despre acest lăcaș de cult ca fiind unul modest format din stareție, paraclis, clopotniță pe stâlpi și o fântână. Sfințirea mănăstirii a fost realizată și în prezența cunoscutului istoric Nicolae Iorga. În mănăstire trăiau măicuțe care însă din anul 1930 sunt înlocuite de către călugări, ca urmare a numeroaselor atacuri piraterești de la malul mării care le puneau viața în pericol. Starețul călugărilor și a mănăstirii era Eraclie Tautu, acesta a avut grijă ca viața din mănăstire să se dezvolte armonios de-a lungul anilor. Însă în urma decretului din anul 1959 mănăstirea se închide și este dărâmată de către comuniști, iar pe pământurile acesteia se ridică satul care primește numele de Schitu. Așezământul monahal se reînființează în anul 1990 cu ajutorul financiar și moral al măicuței Maria Vasile care își vinde casa și toate proprietățile și începe construirea mănăstirii. Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea-Sfințitul Lucian Florea, sfințește în luna mai a anului 1996 locul în care urmează să se construiască noul lăcaș de cult, iar doi ani mai târziu se târnosirește biserica cu hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena. Pictorii Radu Trandafir și Adrian Dumitru sunt cei care realizează pictura bisericii, aceasta ajunge să fie sfințită în luna mai a anului 2005.

Acest lăcas sfânt are în prezent șase măicuțe care duc o viață de obște și ascultare în  deplină armonie.

De câțiva ani buni, în imediata vecinătate a mănâstirii funcționează un centru balnear cu spații de cazare. În cadrul bazei de tratament se efectuează o serie de proceduri, cum ar fi proceduri: kinetoterapie, gimnastica in bazin, bai de namol de Techirghiol, bai galvanice, masaje, bai de plante, ozonoterpie, laserterapie, magnetodiaflux, electroterapie si ultrasunete etc.